Cultură România de poveste Tradiții

FRUMOASA ȘI MIRIFICA DELTĂ A DUNĂRII

Love this post.2

O incursiune de trei zile în universul fermecător al Deltei, cu urmașul cazacilor ucrainieni Eduard ACSENTE, ghid de turism pentru deltă


 

Cine nu a ajuns încă în Delta Dunării, nu știe ce a pierdut ! Un univers întreg de peisaje, de culori și de vegetație.

În luna mai am fost invitat de către prietenul meu Cazacul Deltei – EDI, la un mini-festival al Scrumbiei de Dunăre, la Sf.Gheorghe. Era prima dată, când călcam sincer, în această zonă de poveste.

Spre rușinea mea, cât am fost mic, familia nu a avut Delta ca obiectiv turistic, inclus pe vreo hartă de concediu. O știam de

la Teleenciclopedia, din almanah, de pe reviste, așa că a fost o primă experiență magnifică!

Cu portbagajul plin de vinurile de aur ale Cotnariului, deoarece fusesem anunțat că urma o seară de prezentare și degustare, am poposit dinspre Brăila, într-un mic portuleț cu parcare special amenajată pentru autoturisme, la Mahmudia.

De aici, vaporașul taxi ne-a preluat, împreună cu valoroasa comoară din pivnițele Cotnariului și ne-a purtat peste valurile Dunării, cam aproximativ treizeci de minute, până la Sfântul Gheorghe, unde la mal ne aștepta băiatul cu roaba, pentru căratul bagajelor noastre, dar mai ales al cutiilor cu vin!

După ce ne-am potolit stomacele miorlăitoare după atâta drum, desigur cu mâncare exclusiv din pește, și aici fac precizarea, că atât cât am stat în deltă, doar pâinea nu era din pește, am făcut o plimbare prin jur, ca să ne clătim ochii . Seara am făcut planul, dar nu ca țiganul ci precum cazacul și a rămas că mergem la Pădurea Caraorman, o pădure cu stejari milenari, cu cai sălbatici și povești înfiorătoare, care îți zburleau părul pe tine și la care doar cu votcă, puteai să faci față!

Dimineața, după un somn liniștitor și un mic dejun cu icre, ochiuri și pește prăjit, am urcat în bărcile șalupe, cu cazacul în față la timonă și am dat bice cailor de Honda sau de Suzuki, care făceau spume albe în apa liniștit curgătoare a Dunării. Habar nu am prin ce culoare, pasaje de vegetație am trecut, dar cert este că frumusețea locurilor mi se strecura încet, încet în suflet. Filmam cu telefonul special, filmam cu ochii minții și mă amestecam cu tot ceea ce vedeam. Cormorani, lișițe, egrete, pelicani, rațe sălbatice, pescăruși și câte și mai câte specii de păsări frumoase.

După vreo două ore de plimbare prin tot acest labirint doar de pescari și de cazac știute, am ajuns la Caraorman, un sătuc care cândva fusese gândit să devină un orășel, dar a cărui destin a fost schimbat, odată cu revoluția.

Aici, am urcat în două bene trase de tractorașe, în care baloți de fân, înlocuiau băncile și în sunete de claxon, am pornit către pădure traversând satul de pescari ucraineni, stabiliți aici de vreo câteva sute de ani.

Pădurea Caraorman

Numele de CARAORMAN vine din turcă, care înseamnă pădurea neagră sau întunecată. În 1940 a fost declarată monument al naturii, aici crescând specii de liane care se agață de stejari, de plopi și de tot ce este în jur, dând un aspect subtropical.

Cel mai impunător copac este ”Stejarul întunecat ” a cărui circumferință trece de 4 metri și are o înălțime de aproape 30 de metri, fiind cu ramuri groase, care ating pământul.

În jurul său, s-a creat o poveste, o legendă care spune că în sat , fiica unui român se pregătea de nuntă cu alesul inimii sale, un cazac viteaz și frumos, asta după ce spusese nu unui turc ce ar fi dorit-o de nevastă. Acesta cu mai mulți confrați, au furat mireasa și au fugit spre pădure să li se piardă urma, însă au fost ajunși de cazaci și omorâți în afara ceuil care și-o dorea și care cerea milă de la Allah. Cazacul i-a spus că dacă există Dumnezeu, să fie transformat într-un stejar . Nici nu termină vorba, că acesta se transformă într-un trunchi de copac îngenuncheat, care parcă cerea milă spre a nu fi tăiat.

Spre marginea pădurii se află Dunele de nisip , în cealaltă parte a satului, dar nu mai sunt la fel de ușor de recunoscut ca pe vremuri. Deși în alte zone deșertificarea creează probleme, la Caraorman fenomenul e invers. Vegetația a început să crească din ce în ce mai deasă pe dune, astfel că unele din ele par doar niște dealuri înverzite. Totuși sunt câteva care au scăpat de asaltul covorului verde. În urmă cu 10.000 de ani aici era malul mării. Nisipul este foarte fin, alb și fierbinte și se întinde până departe în zare, iar peisajul deșertic aflat în inima ținutului apelor arată foarte neobișnuit. Dunele sunt mobile, astfel că vântul puternic le mută uneori dintr-un loc în altul.

Vin și Stroceag

Cina Festivă a fost una cu totul specială și deosebit de frumoasă, gustoasă și spumoasă(datorită spumantului Frâncușă de Cotnari). Gazdele s-au pregătit cu multe bucate delicioase, inclusiv cu pâine de casă, proaspăt scoasă din cuptor.

Iar ce masă este aceea dacă nu ai de băut și de jucat?  Așa că prin tradiție, a fost servită o votcă rece, după care mi-am intrat în drepturile mele de somelier și am dat dop la sticlele de Cotnari, servind pe toți cei prezenți la chiolhan ! Apoi a cântat de am jucat cu toții, ansamblul din sat, pe ritmuri de acordeon și de ”tinere domnițe”. Caviarul a fost servit de frumoasa soție a cazacului – Aniela, îmbrăcată într-un impecabil costum ucrainean înflorat.

Am mâncat ciorba de pește, numită STORCEAG, apoi Scrumbie prăjită la grătar, un pateu de pește delicios, icre de crap și multe alte bunătăți culinare. O doamnă a fost atât de marcată de calitatea Frâncușei, încât a luat sticla și nu a mai lăsat-o din mână, spunând că este a ei ! Un eveniment frumos, o ieșire într-un loc minunat, pentru care mulțumesc lui EDI pentru invitație !

Autor: Constantin Butnariu

Pe același subiect

Timișoara – Printre palate și povești

Timișoara – Printre palate și povești Parcurile, florile, clădirile istorice, piețele, străzile pavate, multiculturalitatea, râul ce poartă pe valuri turiștii dintr-un capăt în celălalt, fac din Timișoara, probabil cel mai frumos oraș metropolitan din țară. Orașul cu izul său occidental te invită să-i descoperi poveștile la pas, prin străzile pavate din centrul istoric, printre palate […]

Love this post.1

IARNĂ ÎN BUCOVINA

Cu Mocănița – Huțulca , la o plimbare printre fulgi și brazi Mi-e atât de dragă iarna, mai ales atunci când se zburlește nițel și cerne fâină cu nemiluita. E greu de întrecut în spectacol și greu de refuzat atunci când îți face cu ochiul. De cum am văzut că prognoza meteo pentru weekend prevestește […]

Love this post.1